Foarte scurt despre cineva foarte mic

Foarte scurt pentru ca, atata cat e, mi'a fo' sfidata inteligenta si asta ma supara enorm.

O coada de topor vine azi si ne spune ca Boc ar trebui declarat erou. Impresia pe care mi'a lasat'o ca profesor a fo' aceea a unui pedagog amabil. Insa ca om, a facut tot posibilu' sa arate ca e doar un poltron. Eroismu' presupune curaj exceptional si sacrificiu personal in imprejurari grele. De imprejurari grele s'a ingrijit sa avem parte, dar unica fapta de bravura a ramas cazatura din emisiunea lu' Andrei Gheorghe. Cat despre sacrificiu... el nu s'a sacrificat pentru nimeni si nimic. In schimb ne'a sacrificat pe noi toti plus pe cine a mai avea ghinion sa se nasca p'aci.

Absurdu' putea fi evitat daca la tipar iesea aia dreapta si Boc era declarat zerou.

Mondenu' a ucis modernu'

Nu mai pot cu mondenii astia. Deschid televizoru'... Monica Columbeanu. Deschid un ziar pretins decent... iarasi Monica. Dau drumu' la radio in masina... tot ea?! Ma duc la birtulet sa beau e bere... "ai auzit ca Monica...?" Cand am iesit sa arunc gunoiu' m'am asigurat ca nu ma intalnesc nici macar cu catelusa de la bloc ca si bietu' animal ar fi fo' in stare sa latre ceva despre Monica.

Stirea asta a ingropat o alta care arata exact ce tara moare de grija unei coarde. De parca nu era de ajuns ca Romania este tara europeana (aici am reusit sa’i prostim ca nu suntem africani) care foloseste cel mai putin sapun, sampon si pasta de dinti per locuitor, acuma aflam ca ne’au ginit astia specificu’ national: 42% dintre romani au veceu’ in curte, iar alti 41% nu au baie sau dus. Si as completa io… si aia care au apa curenta intr’o proportie mare se gandesc ca au contoare. Am fo’ vreo cativa ani administrator de bloc deci stiu ce vorbesc. Ca sa intelegeti… sa bei apa de la robinet si sa o pisi, dupa care sa tragi apa si tot consumai mai mult decat reuseau unii sa “economiseasca”.

Cu ocazia asta m’am prins si ce’i cu frunza aia de promovare a turismului romanesc. Turistu’ ala strain si civilizat de la mama lui, in drumu’ spre buda din fundu’ gradinii, sa nu uite sa rupa o frunza de unde apuca ca nici hartie igienica nu se pune problema sa avem.

De maine, de luni, de la inceputu' lunii viitoare...

Huzur, tolaneala, lounge (pentru tineret)...

Am strabatut cateva mii de mile anu' trecut, suficiente cat sa'mi amintesc anumite lucruri, cat sa'nvat altele noi si cat sa fiu cu mine insumi din nou. Si'am obosit... aveam nevoie de o vacanta (nu tocmai in Romania ca sa o zic pe aia dreapta).

Imi iubesc patul, perna, plapuma. Imi place optiunea silent de pe telefon, invisible'ul si semnu' busy de pe messenger. Insa, cel mai mult si mai mult, o iubesc pe mama cand imi face micu' dejun, mai ales daca'i deja amiaza. Seara nimic nu se compara cu discurile si barile de la sala. In week'end le inlocuiesc cu halbere si alte sporturi cu paharu' rotund, hoinarind prin birturile sportive din cartier sau prin cele cultural-alcoolice pe unde'mi evidentiez cele 95 de kilograme de fin intelectual cu care pot valorifica atat un 6-6 la table, cat si vreo idee desteapta citita sau auzita.

Planuri?! Nu! Toate la timpu' lor. Nu ma grabesc nicaieri daca nu'i musai ca doar is rabdator din fire, chiar fac abuz de rabdare daca ma gandesc ca pe tata il astept oricat pana'i ies alea 6 numere la loto. Incet si cu treaba buna...

Nu stiu daca e bine, nu stiu daca e rau... pentru ca daca ar fi sa schimb ceva totu' ar incepe de maine sau de luni sau de la inceputu' lunii viitoare. E greu sa fiu io, da' cineva trebuie sa o faca. Si pana la urma imi place sa fiu io... cam la fel cum mi'ar fi placut sa fiu Baloo fiindca "the bare necessities of life will come to you".