Am strabatut cateva mii de mile anu' trecut, suficiente cat sa'mi amintesc anumite lucruri, cat sa'nvat altele noi si cat sa fiu cu mine insumi din nou. Si'am obosit... aveam nevoie de o vacanta (nu tocmai in Romania ca sa o zic pe aia dreapta).
Imi iubesc patul, perna, plapuma. Imi place optiunea silent de pe telefon, invisible'ul si semnu' busy de pe messenger. Insa, cel mai mult si mai mult, o iubesc pe mama cand imi face micu' dejun, mai ales daca'i deja amiaza. Seara nimic nu se compara cu discurile si barile de la sala. In week'end le inlocuiesc cu halbere si alte sporturi cu paharu' rotund, hoinarind prin birturile sportive din cartier sau prin cele cultural-alcoolice pe unde'mi evidentiez cele 95 de kilograme de fin intelectual cu care pot valorifica atat un 6-6 la table, cat si vreo idee desteapta citita sau auzita.
Planuri?! Nu! Toate la timpu' lor. Nu ma grabesc nicaieri daca nu'i musai ca doar is rabdator din fire, chiar fac abuz de rabdare daca ma gandesc ca pe tata il astept oricat pana'i ies alea 6 numere la loto. Incet si cu treaba buna...
Nu stiu daca e bine, nu stiu daca e rau... pentru ca daca ar fi sa schimb ceva totu' ar incepe de maine sau de luni sau de la inceputu' lunii viitoare. E greu sa fiu io, da' cineva trebuie sa o faca. Si pana la urma imi place sa fiu io... cam la fel cum mi'ar fi placut sa fiu Baloo fiindca "the bare necessities of life will come to you".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu